Cel mai bun răspuns
În ceea ce privește tipurile de funcții psihologice jungiene, acesta ar fi ceva de genul „Gândire” sau „Logică”. Emoțiile se referă la „Funcția de simțire” care evaluează experiența în raport cu reacția interioară. Domeniul artei depinde mai degrabă de reacția Feeling la un obiect decât de analiza logică. Adică, ce emoții sunt trezite.
Gândirea și simțirea sunt „contrare” prin faptul că folosesc percepții diferite. De exemplu, încercați să explicați un sentiment de fericire prin cuvinte.
THE JUNGIAN 4 FUNCTIONS
Jung a descoperit că fiecare dintre noi utilizează o „Funcție principală” pentru procesarea informațiilor, celelalte 3 fiind subsidiare. Nu întotdeauna la fel. Diferența se referă la funcția pe care o folosim cel mai mult și, prin urmare, tindem să ne bazăm.
Avem 4 funcții cognitive: –
GANDIRE (rațional) – aceasta este funcția minții raționale pe care o folosim acum. Este preocupat de lucruri precum citirea, scrierea și aritmetica.
Este o funcție „rațională” prin aceea că folosește „rapoarte” analitice pe scări glisante, cum ar fi Bună-Rată sau Dreaptă.
FEELING (rațional) – funcționează la nivel emoțional și este, de asemenea, „Rațional” folosind scale de alunecare precum Plăcut – Neplăcut.
Celelalte 2 „contrarii” iraționale sunt:
SENSATION (irațional) – aceasta folosește informații din cele 5 simțuri fizice ale noastre. Este irațional prin faptul că are în vedere doar ceea ce este acolo.
INTUIȚIE (irațională) – este ceea ce ne-a rămas. Este irațional prin faptul că evaluează experiența în ansamblu. Această funcție este cea principală pentru Savanți. Acest lucru nu are neapărat nimic de-a face cu „intuiția feminină”, care este mai degrabă o abilitate psihică a sentimentului (din care am experiență personală).
============= =======
Răspuns
Emoțiile sunt afectate. Adică, acestea sunt răspunsuri subiective la interpretările „ceea ce se întâmplă” fie în lumea de dincolo de corpul meu, fie ca răspuns la o evaluare la care se răspunde emoțional în interior (corpul / mintea cuiva) fie de bucurie, fie de furie.
Obiectivitatea nu este opusul emoției, ci este o perspectivă care încearcă să se ridice deasupra răspunsurilor noastre subiective și să vadă situația noastră, răspunsurile noastre emoționale dintr-un punct de vedere mai larg. De exemplu, ne putem exprima spontan dezaprobarea către un coleg, dar în fața autorității, „simțim” adesea că spunem ceea ce simțim, dar suntem capabili să ne ținem limba, în realizarea că se vor pierde mai multe decât câștigate printr-un moment de exprimare de sine. Desigur, există unii oameni cărora le lipsește chiar și o capacitate minimă de a se reține în interesul diplomației și o abordare mai obiectivă a interesului propriu – de obicei de natură socială și în interesul propriului interes personal.
Emoția este un termen care acoperă o gamă întreagă de afecte, nu este un singur lucru, dar toate emoțiile / afectele prezintă un punct de vedere subiectiv – punctul dvs. de vedere la un moment dat. Nu ești niciodată liber să răspunzi emoțional unei situații date. Fără această capacitate de a răspunde nu ați fi om. S-ar putea să căutăm să fim raționali, să fim rezonabili, dar chiar și aici răspunsurile noastre sunt susținute de aprecierile și antipatiile noastre. Fiind capabil să „vedem” imaginea mai largă și locul nostru în ea înseamnă adesea că suntem capabili de un grad de obiectivitate interesată de sine. . Deci, deși obiectivitatea poate să nu fie opusul emoției, este un echilibru necesar, de care avem nevoie adesea pentru a duce o viață socială satisfăcătoare.