Cel mai bun răspuns
Glaswegienii (adică oamenii din orașul Glasgow, Scoția) adoră, adoră absolut pakora , în special versiunea vegetală.
Vă pot spune că nu este absolut necesar să traduceți cuvântul pakora în engleză (sau în orice altă limbă, de altfel) dacă vă aflați în Glasgow: dacă există un cuvânt hindi-urdu pe care îl cunoaște toată lumea din Glasgow, atunci acesta este. Puteți folosi cuvântul pakora în Glasgow și toată lumea va înțelege la ce vă referiți. Nu este necesară traducerea.
Vedeți, noi scoțienii – în special cei dintre noi care provin din vestul țării – suntem cunoscuți pentru dragostea noastră pentru mâncarea prăjită. S-ar putea să fie un pic un stereotip (alături de bărbații cu părul roșu, purtând kilt, care beau whisky și Irn Bru la opt dimineața – nu! ), dar există un bob de adevăr în el. Deci, când mâncarea „indiană” a sosit la Glasgow într-un mod mare în anii 1960, pakora era în meniu – și nu a fost niciodată off. (De altfel, folosesc aici virgulele inversate în jurul cuvântului „indian”, deoarece multe dintre restaurantele „indiene” ale orașului sunt de fapt deținute și administrate de pakistanezi, dar restaurantele se descriu aproape întotdeauna ca „indiene”.)
Ce nu-i place? Este fierbinte, crocant, condimentat și vine cu un sos pe care ați putea să-l preparați acasă, dar întotdeauna are un gust mai bun in situ la restaurant. Doar o face. Restaurantele indiene din Glasgow trăiesc și mor după standardul și reputația pakora : rară este masa într-un restaurant indian din Glasgow care nu începe cu ritualul unui farfurie mare de pakora pentru a fi împărtășită de toată lumea. Un restaurant indian din Glasgow care nu are pakora în meniu ar putea, de asemenea, să-și închidă ușile, deoarece nimeni nu va veni.
Imaginați-vă, prin urmare, surpriza mea, când „venim la sud” în Anglia, ca adolescent, pentru a descoperi că multe restaurante indiene din Anglia nu au pakora în meniu (sau, dacă o fac, este versiunea de pui mai puțin iubită, care nu are aceeași textură sau crocantă ca vărul său vegetal). Traficul! În schimb, „ritualul de început” din majoritatea restaurantelor indiene din Anglia este poppadums cu chutney. De-a lungul anilor, m-am obișnuit cu această practică engleză „ciudată” (ca atâtea). Cu toate acestea, pe măsură ce îmi folosesc degetele pentru a împărți cea de-a zillionth cină-dimensiune poppadum , nu pot să nu simt că lipsesc mesele din restaurantele indiene din Anglia afară – s-ar bucura de niște pakora proaspăt preparate cu sos cârlig și multe altele! Acesta este cu siguranță un lucru pe care Scoția îl face mai bine decât Anglia – starterul în restaurantele indiene!
Și nu, o ceapă bhaji (care este disponibil în majoritatea restaurantelor indiene din Anglia), deși similar cu pakora , nu „taie muștarul” aici. Pentru început, este prea gras (și asta vine de la un scoțian!). Nu, trebuie să fie adevăratul lucru – pakora sau bust.
Deci, pe scurt, cred că acest articol este cale lungă de a spune că nu este nevoie să găsiți o traducere în engleză pentru pakora . Cuvântul original merge bine și a intrat cu siguranță în lexiconul limbii engleze – cel puțin în Glasgow.
Is mise le Meas , Eòghann
Aceasta este ceea ce căutați – nu acceptați înlocuitori !
(Sosul roz în prim plan este modul unic glasigian de a servi pakora : de fapt nu este atât de greu de faceți dacă știți cum să faceți acest lucru, dar, așa cum se spune în articolul de mai sus, întotdeauna are un gust mai bun de la restaurant decât dacă îl faceți acasă. Restaurante care servesc pakora cu readymade sos de chili, ketchup de chili, sos de tamarind etc. – de fapt, orice altceva decât sosul roz – ia o scurtătură. Cereți întotdeauna sosul roz! )
( Utilizarea corectă a imaginii pentru purp educativ, necomercial os: nu se încalcă drepturile de autor. Dacă această imagine este a ta și ai vrea să o elimin din acest articol, te rog să-mi spui în comentariile de mai jos și voi fi fericit să o elimin. )
Răspunde
Mulk Raj Anand are o traducere amuzantă pentru „pakoras” „Găluște de praf de porumb coapte în ulei de măsline.”Cu scuze cuvenite marelui scriitor, prefer să găsesc defecte cu expresia lungă. În primul rând, nu se utilizează praful de porumb, ci gramul de făină (besan) la fabricarea „pakorelor”. Nu am obiecții la „găluște”, dar „coacerea” este greșită. În al doilea rând, procesul se prăjește adânc și, în India, uleiul folosit la prăjire este uleiul de muștar. Poate că domnul Anand scria pentru publicul occidental, așa că este posibil să fi folosit ulei de măsline în mod intenționat. Mă întreb de ce „pakoras” nu merge bine cu