Cel mai bun răspuns
Nu există. Dintre organele găsite în celulele animale care ajută la menținerea proceselor noastre de viață. Unele dintre ele au un rol mai important decât altele, în timp ce unele dintre ele sunt prezente în număr mai mare decât altele. Oricare ar fi să începem –
- Mitocondriile – găsite atât în celulele vegetale, cât și în celulele animale. Acest lucru ajută la producerea de energie sub formă de ATP, care înseamnă adinosin trifosfat. organet dublu membranat. De asemenea, are ADN ribozom și circular și de aceea este numit organism semi-autonom
- Lizozom – acestea sunt cunoscute și sub denumirea de pungi de sinucidere. Ele înghit toate produsele moarte și deșeuri sau unele dintre substanțele străine dăunătoare. agent cu ajutorul enzimelor hidrolitice puternice prezente în ele.
- Recticulul eendoplasmatic – seamănă mai mult cu o rețea de tubuli împrăștiați în citoplasmă care oferă structura scheletică celulei. Acum pe baza prezenței sau absenței de ribozomi sunt de două tipuri
- Recticulul endoplasmatic dur – aceștia au ribozomi pe ei sunt implicați activ în sinteza și secreția proteinelor.
- Recticulul endoplasmatic neted – aceștia sunt fără ribozomi și, prin urmare, formează o structură netedă, sunt implicați în secreția de lipide și în câțiva hormoni steroidali
- Aparatul Golgi -Conține mai multe pungi plate, în formă de disc sau cristane stivuite paralel între ele Ajută la ambalare și la transportul acesteia în diferite părți a celulei.
- Nucleul – este acel organit care menține controlul și coordonarea altor organite. Se compune din fibre de cromatină care se condensează și se compactează în timpul diviziunii celulare și sunt cunoscute sub numele de cromozom în acel moment și din unele corpuri sferice numite nucleol și nucleu care este matricea nucleară.
Acestea au fost unele dintre organele importante. Sper să se facă 🙂
Răspuns
Pentru a răspunde la scurt timp, aș spune, organitele celulare și protoplasma sunt alcătuite din biomolecule, adică, micromolecule, macromolecule, compuși organici complexi care includ, dar nu sunt limitate la monozaharide, polizaharide, proteine, lipide și acizi nucleici. Așadar, ați putea spune că moleculele organice non-vii sunt unitățile de bază ale unei celule (atât protoplasma, cât și organitele celulare), care este unitatea de bază a vieții.
Dar pentru a înțelege eficient acest lucru, trebuie mai întâi să aflați despre teoriile despre evoluția chimică / chimiogenie, precum și despre evoluția biologică / biogenia.
Evoluția chimică: evoluția moleculelor organice gigantice din constituenți anorganici mai simpli.
Evoluția biologică: evoluția unui celulă simplă din agregate de macromolecule.
* EVOLUȚIE CHIMICĂ:
- Condițiile primitive de pe Pământ erau temperatura ridicată, furtunile vulcanice, fulgerele și atmosfera reducătoare. Pământul timpuriu, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, avea atomi liberi din toate acele elemente esențiale pentru formarea protoplasmei, adică carbon (C), hidrogen (H), oxigen (O), azot (N).
- Hidrogenul a fost maxim dintre toți. Datorită temperaturii ridicate, hidrogenul a reacționat cu oxigenul pentru a forma apă până când nu a mai rămas oxigen liber, ceea ce a făcut ca atmosfera să se reducă. Hidrogenul a reacționat apoi cu azot pentru a forma amoniac (NH3). Prin urmare, apa și amoniacul au fost probabil primii compuși anorganici formați pe Pământ. Metanul (CH4) a fost primul compus organic.
- Pe măsură ce Pământul s-a răcit, vaporii de apă au căzut sub formă de ploaie, pentru a umple toate depresiunile și a forma oceanele primitive. În acest timp, moleculele au continuat să reacționeze între ele și au format diverși compuși organici simpli și complecși.
- Acum, apa oceanelor a devenit un amestec bogat de macromolecule / compuși organici complecși. Haldane a numit-o „Supă fierbinte diluată / Supă prebiotică / Supă primordială”. Prin urmare, posibilitățile de viață au fost stabilite în apa oceanelor primitive, deoarece aceste macromolecule formează principalele componente ale protoplasmei.
- „Experimentul Harold Urey și Stanley Miller” este considerat drept o dovadă în favoarea evoluției chimice, unde au observat formarea de aminoacizi simpli precum glicina, alanina, acidul aspartic.
\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_
ETAPA ATOMICĂ (4,5 bya)
C, H, O, N , Cl, F, He, Ar etc.
\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_V\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_
ETAPA MOLECULARĂ
H2O (vapori), NH3, CO2, CO, N2, H2, CH4, HCN, Cianuri, Carburi, Nitruri
\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_V\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_
COMPUȘI ORGANICI SIMPLI
Aldehide, cetone, alcooli, pentoză, hexoză, aminoacizi, Glicerol, acizi grași, purine, pirimidine
\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_V\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_
COMPUȘI ORGANICI COMPLEXI
Proteine (nestructurale și enzimatice), polizaharide, grăsimi / lipide, nucleotide, acizi nucleici (nereplicabile)
\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_
* EVOLUȚIE BIOLOGICĂ:
i. Originea protobionților-
- Macromoleculele care au fost sintetizate abiotic în oceanele primitive s-au reunit mai târziu și au format structuri mari ca o picătură coloidală numite „protobionți”. Se crede că erau grupurile de proteine, polizaharide, lipide, acizi nucleici etc.
- Acești protobionți nu au putut să se reproducă, dar ar putea crește prin absorbția moleculelor din mediul înconjurător și ar putea prezenta un metabolism simplu.
- Protobionții au fost sintetizați artificial și de către unii oameni de știință din laborator.
- Alexander Oparin a pregătit niște protobioniți fără membrană lipidică și i-a numit „coacervați”.
- Sydney Fox a sintetizat niște corpuri microscopice de protenoizi cu un strat lipidic și le-a numit „microsfere”.
ii. Originea protocoalelor (Eobionts) –
- Acizii nucleici au dezvoltat capacitatea de autoduplicare datorită unei mutații bruște.
- Acizii nucleici și proteinele combinate pentru a forma „nucleoproteine”. Nucleoproteinele au fost primul semn de viață .
- Clusterele de nucleoproteine înconjurate de stratul lipidic numit „protocell” au fost prima formă de viață .
- Aceste prime forme de viață necelulare ar fi putut proveni acum 3 miliarde de ani. Ar fi fost molecule gigantice de ARN, proteine, polizaharide etc. Poate că aceste capsule și-au reprodus moleculele.
- Sidney Altman, în 1980, a descoperit că unele molecule de ARN au activitate enzimatică, numite ribozime. Înseamnă că la momentul originii vieții, molecula de ARN ar putea efectua toate procesele vieții (replicare, formare de proteine etc.) fără ajutorul ADN-ului. Acest concept se numește „RNA World”.
iii. Originea procariotelor-
- Ca urmare a mutației, protocoalele au devenit mai complexe și mai eficiente pentru a utiliza materialele disponibile în mediul înconjurător și au evoluat în „celule procariote”. Celulele procariote au fost prima formă celulară a vieții.
- Se crede că acestea sunt originare în urmă cu aproximativ 2 miliarde de ani.
- Primele ființe vii au fost aceste procariote asemănătoare bacteriilor unicelulare cu ADN gol, care erau probabil chemoheterotrofe și anaerobe.
- Unele dintre aceste bacterii chemoheterotrofe au evoluat în chemoautotrofe. Erau alimente organice anaerobe și sintetizate din material anorganic (Chemosinteza).
- Când bacterioclorofila s-a dezvoltat în unele dintre aceste procariote chemoautotrofe, au început să transforme energia luminii în energie chimică. (Fotosinteză). Cu toate acestea, au folosit H2S ca sursă de hidrogen, deoarece erau doar ființe primitive; și, prin urmare, au fost bacterii fotosintetice neoxigenice.
- Au apărut unele modificări moleculare în bacterioclorofilă și s-au transformat în adevărată clorofilă. Astfel de organisme au folosit H2O ca sursă de hidrogen și au eliberat oxigen în mediu. Erau bacterii fotosintetice oxigenice.
Revoluția oxigenului-
Eliberarea oxigenului de către bacteriile fotosintetice oxigenice a fost o schimbare revoluționară în istoria Pământului. Include câteva modificări majore, cum ar fi:
a. Atmosfera Pământului s-a schimbat de la reducere la oxidare. Prin urmare, posibilitățile de evoluție chimică ulterioară s-au încheiat. (Deoarece evoluția chimică are loc numai în atmosfera reducătoare.
b. O2 liber CH4 oxidat și NH3 oxidat pentru a forma gaze precum CO2, N2, și H2O.
c. Excesul de abundență și acumularea de oxigen liber au format un strat de ozon în afara atmosferei Pământului care a început să absoarbă majoritatea razelor UV ale razelor solare.
d.Unele procariote s-au adaptat pentru modul de respirație aerobă, care asigură aproximativ 20 de ori mai multă energie decât respirația anaerobă.
iv. Originea celulei eucariote-
- Mutațiile și adaptările ADN-ului celulei procariote au dus la evoluția acesteia în celula eucariotă.
- Nucleul, mitocondriile și alte organite celulare dezvoltate în celulă . Din punct de vedere metabolic, a devenit mai activ.
- Acestea au devenit organismele eucariote unicelulare cu viață liberă pe care le vedem astăzi.
- Se crede că s-au originat acum aproximativ 1,5 miliarde de ani în ocean primitiv.
# Doar pentru a încheia, prima formă de viață a apărut încet prin forțe evolutive de la molecule non-vii.
Alexander Oparin și-a publicat în detaliu teoria despre acest subiect în cartea sa – „Originea vieții”.
Doar amintiți-
- Universul a apărut – acum 20 de miliarde de ani
- Sistemul nostru solar și Pământul s-au format – acum 4,5 miliarde de ani
- A apărut viața – Acum 4 miliarde de ani
- A apărut prima formă de viață necelulară – acum 3 miliarde de ani
- A apărut prima formă de viață celulară – acum 2 miliarde de ani