Cel mai bun răspuns
Locuiesc în Statele Unite, în regiunea marilor lacuri. Am locuit în zona golfului San Francisco și în deșertul Nevada. Răspunsul meu se bazează pe insecte și plante la care am fost expus.
Presupun că asta ar depinde de modul în care reacționați la mușcăturile de insecte, dar pentru mine este evident. Iedera otrăvitoare apare ca mai multe vezicule de apă într-o linie subțire. Imaginați-vă dacă cineva a luat o frunză sau o crenguță și ți-a atins pielea printr-o mișcare de desen sau de măturare, apoi în 24 de ore acele desene apar ca linii de vezicule. Blisterele îmi amintesc de vezicule de febră pe care unele le intră pe buze sau pe față. Erupția de iedera otrăvitoare este se simte călduros la atingere și mă mâncâie de câteva zile. Singura modalitate prin care pot trece este să păstrez gheață pe erupție, altfel trebuie să o scărpin.
Diferite tipuri de bug-uri lasă diferite tipuri de reacții, dar sunt mai separate și mai individuale decât iedera otrăvitoare. Tipul de mușcătură pe care am văzut-o care s-ar putea asemăna ușor cu iedera otrăvitoare ar fi mai multe mușcături de păianjen care par să treacă peste o parte a corpului, dar nu plâng. Mușcăturile de purici plâng, dar nu sunt prezente în linii subțiri.
Aceste exemple pot fi găsite căutând pe internet, dar unele dintre imaginile de iederă otrăvitoare sunt destul de extreme și nu reprezintă cazul dvs. mediu.
Răspuns
Întrebare originală: Ce s-ar întâmpla dacă ați suge otravă fie din mușcătura de șarpe, fie din mușcătura de păianjen?
Nimic bun.
Răspunsul în formă scurtă este că nu funcționează.
Răspunsul mai lung ia în considerare că procedura recomandată pentru acest lucru un remediu special este acela de a face incizii – de obicei tăieturi cu x – pe rănile de puncție a colțului și apoi aplicați aspirație pentru a extrage otrava, care va veni împreună cu sângele rezultat. O instrucțiune complementară adesea inclusă în aceasta este aplicarea unui garou deasupra mușcăturii pentru a preveni otravă să călătorească mai departe în corp.
Câteva probleme cu acest lucru:
- veninul se transmite prin sistemul limfatic, nu prin sânge.
- Tăieturile deschid locul mușcăturii către alte infecții și majoritatea oamenilor nu sunt capabili să facă tăieturi precise în carnea umană, mai ales dacă carnea se întâmplă a fi a lor.
- Aplicarea unui garou la membrul mușcat dăunează mai mult decât ajută prin oprirea alimentării cu sânge a membrului respectiv și, în cele din urmă, uciderea acestuia.
Deci, nu o face. Apelați la ajutor, faceți tot posibilul pentru a vă menține calmul și așteptați sosirea ajutorului.
Dacă sunteți în mijlocul nicăieri și nu aveți ajutor disponibil, rămâneți liniștiți, treceți încet și cu grijă la cel mai bun adăpost disponibil și rețineți acest lucru, șansele sunt în favoarea dvs. Din cele șase sau șapte mii de mușcături veninoase de șarpe din SUA în fiecare an, doar 4 până la 6 dintre ele sunt fatale.
Bucurați-vă de următoarea excursie în sălbăticie.