Cel mai bun răspuns
Ei bine, a văzut-o prima așa că există asta.
Rolul Rosalinei în piesă a fost o sursă de dezbatere în rândul cărturarilor piesei. Shakespeare oferă puține informații despre ea, în afară de faptul că era o mare frumusețe și jurase să fie castă. Nu are replici și nu este un personaj propriu-zis în piesă (în unele producții, s-ar putea să o vedeți, dar în general rămâne nevăzută și despre care se vorbește doar). Mulți savanți o privesc ca o rezervă pentru a marca progresul tinerilor masculi de la pasiunea sau pofta crudă la iubirea reală mai profundă și de lungă durată. Ei observă că poezia pe care Romeo o folosește pentru a descrie Rosaline este slabă și primitivă în comparație cu expresiile mult mai bogate și mai nobile pe care le dă Julietei.
Rosaline înseamnă „trandafir minunat”. La un moment dat, Julieta strigă „Ce” e într-un nume? Un trandafir cu orice alt nume ar mirosi la fel de dulce. „Mulți consideră că, ca o încercare ironică sau depreciativă de sine de a transmite emoția că este noua Rosaline, doar numele s-a schimbat. Ea pune la îndoială profunzimea devoțiunii lui Romeo. o dovedește, bineînțeles cu prețul vieții sale și, în cele din urmă, a vieții ei.
Nu m-am deranjat niciodată prea mult cu Rosaline, însă pentru mulți devotați ai lui Shakespeare, ea este un personaj fascinant, misterios, al cărui rol și sens exact în cadrul piesei este în mod constant dezbătut. Există multe adaptări și / sau re-lucrări ale piesei care îi conferă un rol mai proeminent. Personal, sunt mai interesat de istoria cuiva ca Mercutio sau Tybalt, dar kilometrajul dvs. poate varia .
Răspuns
Sincer, este discutabil dacă l-a iubit de fapt sau dacă doar a crezut că o face. Erau tineri și impetuoși și ar fi putut avea o îndrăgostire, o poftă sau orice altceva. Ea este drăguță. El este îndrăgostit de dragoste, motiv pentru care el se îndrepta spre Rosalind.
Eu … Îmi place ideea că erau îndrăgostiți. După cum mi-a spus odată un prieten, „Dragostea este întotdeauna cea mai puternică alegere” în teatru. În calitate de actori, puteți folosi aproape orice pentru a justifica această alegere, deoarece chiar și în viața reală „dragostea” este imposibil de prezis. Oamenii care nu au nimic în comun se pot îndrăgosti pasional (și pot rămâne acolo). Oamenii care arată perfect pe hârtie se dovedesc a nu avea chimie. Site-urile de întâlniri care încearcă să utilizeze algoritmi pentru a se potrivi cu oamenii nu fac mult mai bine decât o șansă aleatorie:
Deci, într-adevăr nu ne putem întreba de ce sunt îndrăgostiți, deoarece chiar și ei probabil nu știu. Când Romeo vorbește despre asta , în mare parte îi laudă frumusețea:
Două dintre cele mai frumoase stele din tot cerul, având unele treburi, îi roagă ochii să sclipească în sfera lor până se întorc.
Ea ” De asemenea, este cam vag despre asta:
Așa că Romeo ar fi, dacă nu l-ar fi numit Romeo „d, să păstreze acea scumpă perfecțiune pe care o datorează Fără acel titlu.
Ea este, cel puțin, suficient de conștient de sine pentru a ști că totul este puțin rapid și ar putea deveni iubire:
Este prea neprevăzut, prea neanumat, prea brusc; La fel ca fulgerul, care încetează să mai fie Ere, se poate spune „Se luminează”. Noapte dulce, bună! Acest mugur de dragoste, până la respirația de maturare a verii, se poate dovedi o floare frumoasă când ne vom întâlni.
Totuși … ei au un lucru care le merge: Întâlnește-te drăguț . Din prima, ei joacă jocuri lingvistice între ele:
ROMEO Dacă profanez cu mâna mea cea mai neprihănită Acest altar sfânt, amenda blândă este aceasta: Buzele mele, doi pelerini roșii, gata să stea Pentru a netezi acea atingere dură cu un sărut tandru. JULIETA Bine pelerin, îți greșești prea mult mâna, ceea ce dovedește cu bunăvoință în acest sens; pentru că sfinții au mâini pe care pelerinii „le ating mâinile, iar palma la palma este sfântul palmier” sărut. ROMEO Nu au buzele sfinților și nici sfinții palmieri? JULIETA Da, pelerine, buze pe care trebuie să le folosească în rugăciune. ROMEO O, atunci, dragă sfântă, lasă buzele să facă ceea ce fac mâinile; Se roagă, acordă-ți, ca nu cumva credința să se transforme în despa ir. JULIETA Sfinții nu se mișcă, deși acordă pentru rugăciuni „de dragul. ROMEO Apoi nu mișcați, în timp ce efectul rugăciunii mele îl iau.
Acest schimb ușor și rapid de inteligență este comun în cuplurile Shakespeare. Și este atât de Shakespeare să fii îndrăgostit de limbă. Ce ar căuta Shakespeare într-o femeie? Abilitatea de a-l juca cu el, ușor și lin, mai degrabă ca o comedie rapidă decât o poveste de dragoste.
Continuă jocul de limbă în următoarea lor scenă, construindu-și imagini frumoase unul pentru celălalt, nu spre deosebire de Cyrano care îl curăță pe Roxanne – cu excepția faptului că amândoi o fac:
ROMEO Doamnă, până acolo, luna binecuvântată jur că îți dă vârfuri cu argint pe toate aceste vârfuri de pomi fructiferi – JULIETA O, nu jura pe lună, pe luna inconstantă, că se schimbă lunar în globul ei înconjurat, ca nu cumva ca iubirea ta să se dovedească la fel de variabilă. ROMEO Cu ce să jur? JULIET Nu jura deloc; Sau, dacă vrei, jură pe sinele tău milostiv, Care este zeul idolatriei mele, și te voi crede.
Deci … dacă există un „de ce”, aș spune că limbajul ilustrează modul în care se simt unul pentru celălalt. Amândoi sunt îndrăgostiți de cuvinte, de felul în care sună, de felul în care îi fac să se simtă. Nu știu dacă asta este baza unei iubiri durabile sau nu; nu ajungem niciodată să aflăm. Dar cel puțin în acel moment, într-adevăr par să împărtășească o minte, să fie în interiorul gândurilor celuilalt într-un mod pe care îl asociem mai degrabă cu iubiții bătrâni decât cu cei tineri.
Cel puțin, cum am ales să o jucăm. Puteți face orice alegere doriți și probabil o puteți justifica în text. Repetarea alegerii mele nu este aproape la fel de interesantă sau de convingătoare pentru public, ca și găsirea a ceea ce înseamnă textul pentru tine.