Cel mai bun răspuns
Deși nu sunt un lingvist profesionist, aș dori totuși să dă câteva teorii pe care le am despre acest cuvânt.
Evident, „buh-bye”, în sensul literal, înseamnă doar „bye-bye”, ca în „goodbye”.
Dar termenul „la revedere” poate fi folosit și ca o batjocură, ca atunci când înscrii un gol și cealaltă echipă trebuie să se îndepărteze sau câștigi un joc, iar partea care pierde trebuie să plece. Combinați acest lucru cu faptul că este, de asemenea, un lucru american să coborâți vocea și să vorbiți într-un fel de „ape-ish” (pentru lipsa unei explicații mai bune), cu vocea profundă, cu ton atunci când provocați pe cineva și cred că „ pa la pa ”începe să sune lingvistic doar o atingere ca„ buh ”în loc de„ pa. ” Așa că, de-a lungul anilor, este exagerat până la punctul în care oamenii încep pur și simplu să spună intenționat „buh” pentru primul cuvânt în loc de pa. ”
Totuși, nu este întotdeauna o batjocură. Șoptește „la revedere” foarte repede de câteva ori pentru tine. Veți observa că primul sunet „b” și cel de-al doilea sunet „b” încep să se lovească unul de celălalt deoarece buzele voastre trebuie să oprească aerul sunetului „voi” pentru a forma al doilea sunet consonant al literei „b . ” Pe măsură ce opriți sunetul „voi” pentru a forma acel al doilea „b”, vă cam forțează vocea să creeze un sunet „uh”. Cu cât o spui mai repede, cu atât trebuie să te concentrezi mai mult pentru a nu-l lăsa să se transforme în „buh-bye”. De fapt, este nevoie de mai puțină muncă pentru a pronunța „buh-bye” decât pentru a pronunța „bye-bye”. Este posibil ca aceasta să fie și cauza acestei fraze, și nu atât de provocatoare.
Din nou, acestea sunt doar teorii personale cu care am venit și nu susținute de nicio cercetare dincolo de mine aici și spun la revedere ”și„ buh-bye ”pentru mine de o sută de ori.
Răspunde
Din sintagma „buh-bye”, de unde a luat naștere „buh”?
Vocalele din silabe neaccentuate adoptă adesea neutrul schwa Sunet „uh”, ca în „alert”, „elefant”, „cais”, „fund” și „analiză”. De asemenea, este motivul pentru care nu se pronunță „pa-buh”.
Această pronunțare a avut loc cu mult înainte de scenariul SNL. Cu toate acestea, David Spade a pus stresul din nou pe prima silabă pentru a transmite atitudinea respingătoare. Cine știe, dacă a fost primul care a făcut asta.