Cel mai bun răspuns
A fi spiritual vine din convingerile credinței interioare ale unei persoane. A fi religios este respectarea exterioară a credinței acelei persoane.
Psihologia religiei se referă la studiul problemelor religioase, la fel cum ar putea exista studiul psihologic al problemelor sociale sau familiale sau de dezvoltare. Psihologia religiei include eforturi de a înțelege, prevedea și controla gândurile, cuvintele, sentimentele și acțiunile oamenilor atunci când acționează religios din convingerile lor de credință.
Relația dintre psihologie și religie a fost adesea plină de tensiune și animozitate. Psihologii au permis uneori conflictele lor personale cu religia să-și coloreze cercetările și teoretizările, iar persoanele religioase și-au permis deseori anxietățile cu privire la metodele reducționiste ale psihologiei, pentru a le determina să concluzioneze că psihologia este inerent ostilă religiei. Opiniile necaritabile ale lui Sigmund Freud despre religie sunt bine cunoscute.
Creștinii consideră frecvent psihologia cu o mare ambivalență. Pe de o parte, este un subiect care îi fascinează și se pot simți atrași de el. Cu toate acestea, ei îl abordează cu o suspiciune considerabilă. Prin urmare, perspectivele trebuie evaluate cu atenție și luate pe rând. Punctul de plecare al psihologiei este considerat a fi bazat pe o „teorie umanistă a cunoașterii” și, prin urmare, este considerat incompatibil cu presupozițiile creștine.
Gândurile mele sunt că niciun sistem de cunoaștere nu ar trebui adoptat într-o manieră necritică, deci creștinii ar trebui să încerce să-și aducă înțelegerea întregii vieți, inclusiv a lor înșiși, în armonie cu o lume creștină și cu o perspectivă asupra vieții. Cu toate acestea, prea des, suspiciunea și neîncrederea, îi împiedică pe creștini să învețe din psihologie.
Răspuns
Există o diferență fundamentală între spiritualitate și psihologie, este că lucrul spiritual este mama a tuturor științelor. Funcționează atunci când există credință în Dumnezeu, suflet și sufletul Suprem. Sufletul nostru întruchipat constă din minte, intelect și suflet. Psihologia se ocupă doar de minte, în timp ce spiritualitatea se ocupă de această viață și de după viață. Psihologia tratează mintea, în timp ce spiritualitatea oferă rezolvarea problemelor acestei vieți și a vieții de după moarte. Oferă să ducă la scopul final al vieții umane, care este liber de robia morții și a renașterii. Ajută la realizarea eliberării, realizarea Sinelui care este perfecțiunea supremă și realizarea lui Dumnezeu care este realitatea supremă. Psihologia are limita sa de a trata și de a trata doar mintea individuală, dar spiritualitatea are un vast spectru infinit care depășește mintea și simțurile. Poate fi experimentat numai prin practici yoghine și meditaționale. Încercați să atingeți.