Cel mai bun răspuns
Permiteți-mi să clarific un lucru. Ne place să manipulăm cuvintele și să le facem să pară „ciudate” pentru a transmite o idee. De exemplu, veți auzi adesea „carinissimo”, care se traduce prin „foarte drăguț”.
În plus, veți auzi adesea „bellissimo”, care se traduce prin „frumos, minunat” și așa mai departe. De fapt, bellissimo se poate referi la o persoană, dar și la o experiență sau un lucru.
De exemplu, adesea spunem „bellissimo viaggio” (călătorie minunată) sau „bellissima vacanza” (vacanță minunată) ) și așa mai departe.
Pe de altă parte, atunci când vrem să transmitem ceva negativ, folosim alte forme. De exemplu, pentru a spune un băiat rău, desigur, putem folosi traducerea exactă, care este „cattivo ragazzo”, dar folosim adesea cuvântul ragazzo (băiat) și îl facem ca „ragazzaccio”, ceea ce înseamnă un rău, urât băiat.
Pe scurt, acest tip de manipulări se numesc alterări (alterazioni). Avem patru forme de modificări, diminutive (it. diminutivo ), dragoste (it. vezzeggiativo ), augmentative (it. accrescitivo ) și peiorative (it. dispregiativo ).
Cum funcționează acestea? Luați un cuvânt și schimbați vocala finală cu un sufix.
De exemplu, luați bello (frumos), schimbați vocala finală clopot- o cu un sufix augmentativ (în acest caz -issimo) și obțineți bellissimo (foarte frumos). Deși există oameni care sunt frumoși, dar nu atât de mult de numit „bello”. Trebuie să folosim un cuvânt alternativ pentru a exprima asta.
Cum să rezolvăm problema? Ușor, luați bell-o și faceți-l în bell-occio sau bell-ino, ceea ce înseamnă, la rândul său, o persoană drăguță. Prima formă, bell-occio este atrăgătoare, în timp ce a doua bell-ino este diminutivă. Uneori, ambii sunt folosiți pentru a-și exprima afecțiunea.
De asemenea, luați ragazzo (băiat) și faceți-l ragazzino (sufix –ino) și aceasta va însemna „băiețel”. Și, desigur, îl puteți folosi și pentru a exprima imaturitatea. De exemplu, o persoană adultă care se comportă ca un băiețel va fi numită „ragazzino!” Aceasta este forma diminutivă.
Nu în ultimul rând, să luăm ragazzo și să-l facem în ragazzone (sufix –one) și aceasta va însemna „băiat mare”, care se înțelege de obicei ca mărime, dar și ca forță. Aceasta este forma augmentativă.
Cu alte cuvinte, partea amuzantă a limbii italiene este că poți lua un cuvânt și îi poți atribui un sens complet diferit în funcție de sufixul pe care îl folosești.
Încearcă să-ți inventezi propriile cuvinte acum …
Carte asemănătoare: Wannabe Italiano
Răspuns
Greu de tradus din două motive. În practică înseamnă „foarte frumos”, „superb”, dar din punct de vedere gramatical sufixul „issimo” este pentru superlativ, deci traducerea literală corectă ar fi „cea mai frumoasă”, ceea ce obișnuiam să spunem în engleză acum un secol sau cam așa voiam doar să ne exprimăm admirația. Celălalt motiv este că, deși cuvântul italian este tradus ca „frumos”, acesta poate fi folosit pentru „chipeș” (pentru bărbați). Dar asta nu este totul. Într-adevăr înseamnă ceva de genul „grozav” sau „minunat”. Îmi amintesc că am văzut odată un film Dasher Argento slasher și prietenii mei italieni descriindu-l drept „bellissimo”; „frumos” nu este un adjectiv care ar putea fi folosit pentru un film de groază în engleză. S-ar putea spune că filmul a fost „grozav” sau „minunat”. Totuși, nu aveți capul mare, dacă un italian vă descrie ca „bello / a” sau chiar „bellissimo / a „deoarece cuvântul a fost umflat și acest lucru nu înseamnă de obicei decât” grozav „(care și-a pierdut pumnul în engleză). Când te îmbraci în Italia, chiar dacă ești un ogru, oamenii spun întotdeauna că arăți „frumos / a”.