Cel mai bun răspuns
Din ceea ce am citit, o modalitate de a mă raporta la distincție este că „pre -oedipal ”are legătură cu relațiile de obiect. Copilul nu experimentează alte persoane ca atare sau agenția lor, ci mai degrabă „lucruri”, iar relațiile pe care le are copilul au legătură cu unele lucruri care vin și pleacă, fiind bune sau rele (în ceea ce privește experiențele pe care le transmit) și așa mai departe. Dar copilul nu se conceptualizează pe sine însuși ca un copil și nici nu conceptualizează mama ca pe o mamă. Într-adevăr, copilul poate privi-o pe mamă ca făcând parte din el însuși.
Apoi, mult mai târziu, există un sentiment de separare de mamă și, odată cu aceasta, vine și agenția și o încercare a copilului de a afla cum să acomodeze dinamica de putere a familiei nucleare în timp ce își satisface nevoile.
Ceea ce este cu adevărat genial în gândirea lui Jacques Lacan este că reușește să ascundă problemele politice, cum ar fi structurile familiale patriarhale împreună cu nevoia bazată pe piață de a dezvolta o calitate competitivă individualistă a caracterului propriu, cu cealaltă problemă a nevoii fundamentale a copilului de a-și îndeplini dorințele biologice și sociale de bază.
În contextul celor de mai sus, Situația „edipală” implică impunerea unei dileme asupra conștiinței în creștere a copilului, cu privire la modul de adaptare la un sistem social care trebuie neapărat să devalorizeze mama pentru ca acesta să fie înfloritor de competitiv.
Copilul neapărat trebuie să respingă mama și să îmbrățișeze lim setul său de către tată, care reprezintă planul pentru a concura în acest stil de societate. În măsura în care copilul încă se agață de mamă și de valorile de hrănire „feminine”, complexul Oedip este considerat a nu fi fost rezolvat cu succes.
Interesant, din punct de vedere social, vedem că această „criză” trebuie rezolvată numai în favoarea valorilor patriarhatului și a concurenței individualiste. Orice altă soluție este considerată a fi în domeniul patologiei sau al dezvoltării defectuoase. S-ar putea să ajungi chiar gay.
Răspuns
Situația preedipală este o psihologie cu două persoane – între mamă și copil. Există anumite sarcini de dezvoltare care au loc în această perioadă de timp și în cadrul acestei relații.
Apoi există situația edipală – o psihologie de trei persoane între mamă-tată-copil. Există anumite sarcini de dezvoltare și aici în această perioadă de maturizare și în contextul acestei poziții triunghiulare.
Aceste sarcini pot merge bine sau pot merge prost. Când se strică, deficitele de dezvoltare sunt lăsate în urmă – de obicei deficite socio-emoționale.
Mulți freudieni credeau că rezolvarea cu succes a situației edipale ar vindeca retroactiv orice patologie rămasă în urma eșecurilor preoedipale. Totuși, acest lucru a fost din ce în ce mai contestat de teoreticienii post-freudieni, văzându-i ca fiind procese independente.