Cel mai bun răspuns
Da, din cercetările mele, ascensiunea fizică a „corpului curcubeului” este foarte reală. Verificați această prezentare video a subiectului realizată de David Wilcock, care este el însuși un suflet foarte înalt.
El nu știe exact cum se întâmplă, sau călugării tibetani care spun că colegul lor a făcut ascensiune în corpul curcubeu , dar rezultatele cercetărilor mele spun că ceea ce se întâmplă este asta … Imediat după moarte și plecarea sufletului, făcând astfel ascensiune spirituală în 5D , deoarece sufletul a atins în timpul vieții prin eforturile sale vibrația 5D, corpul călugărului se dezintegrează într-o chestiune de zile, deoarece un procent mare din celulele corpului au atins, de asemenea, vibrațiile 5D și astfel fac ascensiunea fizică în nivelul de vibrație 5D.
Prin urmare, după moarte, deoarece celulele corpului nu sunt încă ținute forțat împreună ca atunci când sufletul era prezent, celulele de vibrație 5D își urmează zece vibrații naturale și pleacă spre planul 5D și astfel dispar din ochii 3D ai martorilor din jur, din cauza diferenței uriașe de frecvență între 3D și 5D. Ceea ce rămâne sunt resturile, cum ar fi câteva oase dure, păr și dinți, care nu au putut fi transformate complet în vibrații 5D în timpul vieții datorită densității lor fizice foarte mari și rămân aici doar în 3D.
corpul curcubeu este primul nivel de manifestare a „ascensiunii fizice” în 5D. Următorul nivel al ascensiunii fizice este pentru suflete și mai înalte care fac ca ascensiunea să fie fiind în viață și nu trebuie să moară mai întâi, dar au existat foarte puține suflete precum documentarul de mai sus arată, întrucât trebuie să valorificăm în timpul vieții mult mai multă energie / prana / chi pentru a o transforma în Lumină (întreg fizic ascensiune apare la 5,5D + vibrație) la 100\% corpul său, inclusiv toate oasele, părul, dinții … Carnea, sângele și restul țesuturilor sunt mult mai puțin dense și, prin urmare, mai ușor de convertit decât dinții, de exemplu.
Cum se realizează corpul curcubeu nu poate face parte dintr-o postare. Călugării tibetani care au ajuns la corpul curcubeului au folosit tradiția Dzogchen (cea mai înaltă perfecțiune) spirituală este cea mai înaltă cale a „celor nouă vehicule spre eliberare” din școlile spirituale tibetane. Practica Trekchö pe care David Wilcock o menționează în prezentarea sa este una dintre practicile principale ale lui Dzogchen.
Am făcut destul de multe cercetări privind procedurile de ascensiune fizică , iar corpul curcubeu este una dintre puținele dovezi ale unei astfel de ascensiuni.
Răspuns
Am dat peste afirmația „Observatorul este observatul” din Jiddu Krishnamurti. Este culmea învățăturii sale. Niciun alt Profesor Mondial sau persoană spirituală nu a spus-o vreodată. Nu este acolo în Vede sau chiar în Vedanta. Potrivit meu, însăși înțelegerea și recunoașterea faptului că observatorul este observatorul poate duce de la sine la iluminare sau nirvana.
Există o înțelegere intelectuală și o înțelegere reală. Cei doi sunt foarte diferiți unul de celălalt. În timp ce înțelegerea reală a faptului că „observatorul este observatul” poate duce pe oricine în iluminare instantanee , o înțelegere intelectuală nu vă va duce nicăieri. Cu toate acestea, înțelegerea reală se poate întâmpla numai după ce o înțelegere intelectuală a acestui „fapt”.
Vă pot spune doar despre înțelegerea mea intelectuală, cum „observatorul este observat”. Dacă aș fi înțeles-o sau aș fi recunoscut adevărul din el, aș fi fost deja un Buddha până acum. Sunt încă o ființă umană nenorocită.
Pot cita multe despre asta de la Krishnamurti ca un copiat, dar asta nu are nicio valoare, deoarece și tu îl poți găsi din cărțile și discuțiile sale. El a explicat-o mult mai bine decât oricine altcineva, deoarece era din percepția sa directă. Nu este relevant dacă David Bohm este de acord cu aceasta. Nu are nici o valoare, chiar dacă un milion de oameni sunt de acord cu asta, cu excepția cazului în care tu însuți îl experimentezi continuu. Perspectivele nu pot fi comunicate niciodată.
Permiteți-mi să încerc să o explic intelectual, cel puțin așa cum am înțeles-o.
Cu toții avem o inteligență limitată, nu-i așa? Este vorba despre inteligență interioară sau inteligență inerentă despre care vorbesc, iar acest lucru dă naștere unui sentiment de conștientizare despre noi înșine și împrejurimile noastre. Să o numim conștiința noastră, iar această conștiință este o realitate pentru fiecare dintre noi.
Problema este că conștiința noastră are limitări. Nu poate depăși un anumit nivel.Din această cauză tindem să ne gândim și să ne imaginăm pe noi înșine ca ființe separate și nu ca parte a totalității și că suntem într-adevăr totalitatea. Ca ființe separate, vedem și experimentăm multe lucruri. Aceasta devine cunoașterea și memoria noastră. Suntem apoi legați de propriile noastre gânduri și amintiri – adică de rezultatul percepției limitate – și credem că acesta este „noi”. Acesta este „sinele” din noi sau „sufletul”. Este o cușcă , pe care am creat-o pentru noi înșine din percepția noastră limitată a adevărului. Și, operăm din acest nucleu, din această „cușcă”. Vedem întreaga lume și toate împrejurimile noastre din cușcă și începem să ne simțim diferiți de împrejurimi. Este imaginația noastră datorită percepției limitate, iar o imaginație încearcă să „imagineze” cealaltă imaginație în timp ce observăm ceva.
Deci, ori de câte ori observăm ceva, este de fapt acest centru – cușca – din care privim Tot. Așa că introducem dualitatea în conștiința noastră. Una este cușca, iar cealaltă este în afara cuștii. Aceasta este dualitatea, deoarece nu există o cușcă, dar am creat una și am creat o diferență imaginară. Și apoi, o parte a dualității încearcă să observe cealaltă parte a dualității. Deci, cușca încearcă să observe exteriorul, în timp ce în realitate nu există interior sau exterior. Facem acest lucru chiar și atunci când ne observăm pe noi înșine. Ne separăm de noi înșine, creăm două părți și apoi o parte încearcă să observe cealaltă parte.
Deoarece cușca este creată de sine, este o iluzie. De fapt, nu există o cușcă decât în propriul tău psihic sau minte sau în percepția ta. Prin urmare, nu există observator și nimic de observat. Rămâne doar conștientizarea. Totul este UNU sau unitar. Nu există pluralitate și, prin urmare, nu există dualitate. Dualitatea este doar o iluzie provocată de cușcă, iar conștiința limitată a creat cușca – cușca ta, cușca mea și așa mai departe.
Atunci când cineva recunoaște acest fapt, prin simpla observare și observare selectivă (dacă eu împrumutați expresia „conștientizare fără alegere” de la Krishnamurti), cușca la un moment dat se poate dizolva și dispare într-o clipă, deoarece este o iluzie. Dispare atunci când recunoaștem că este o iluzie autoimpusă. Atunci ce rămâne în urmă? Nimic! Nu există observator și nici observat! Observatorul devine observat. Totul este UNUL!
Intelectual, logic și, din punct de vedere spiritual, acesta este adevărul. Observatorul este într-adevăr observatul .
Dizolvarea cuștii duce apoi la recunoașterea faptului că nu există un observator separat și nimic de observat, ca acum nu există centru când nu poate exista un observator separat. Acest lucru duce la sfârșitul dualității.
Interesant, acest lucru duce și la sfârșitul timpului . Timpul nu poate exista decât în raport cu altceva. Când nu există nimic altceva în realitate, nu poate exista timp. Prin urmare, și timpul este un rezultat al conștiinței umane egocentrice, rezultatul cuștii. Este rezultatul limitării conștiinței noastre și rezultatul dualității.
Când ne dăm seama de toate acestea, după mine, acest trebuie în Iluminism.